conciliator, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)
Etimologie: (fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)
1. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor.
2. s. m. f. împăciuitorist.